Capidava, doi pesti si jumatate

Înainte de a trece la partea cu adevărat interesantă a excursiei de duminca trecută - pescuitul - cateva poze cu cetatea de la Capidava (cele două panouri și arsura, povestite aici):

Și acum partea interesantă:



Am plecat din cetate și ne-am învârtit ceva vreme prin Capidava, pe lângă Dunăre, căutând un loc unde să aruncăm o pătură și doi copii. Nici o șansă, unde se putea ajunge (cu mașina) era deja plin, iar manelele erau la ele acasă. Nici nu mă mai miram ca nimeni nu avea nimic prin plase; care pește - de apă - vine la manele?


Am luat-o inapoi spre Cernavodă și, pe la ieșirea din localitatea Dunărea (ce coincidență de nume!) am găsit un loc liniștit. Mai erau și alte mașini, dar era liniște. Am oprit sub niște pomi, dacă m-aș fi priceput la pomi aș fi spus de care erau, scos undițele și firele (gata pregătite) cumpărate de cu seară, momeala "pufuleți", mers pe malul apei și pregătit prima undiță, pentru cea mică. Mai o înțepătură, mai un scăpat firul, până la urmă e gata și cea mică e pe malul apei cu undița în mână. 


Fi-miu nu, el vrea cu lanseta pe care o are din Thassos, de când a mai vrut el să pescuiască, și unde găsisem o lansetă pentru copii; atunci n-a prins nimic. Înapoi la mașină, ia-o împreună cu lanseta mare, fiindcă li se încurcaseră firele - lansetele nu erau în plan, le luasem din boxă când am coborât spre mașină - descurcă-le (nu eu, soția) și în fine înapoi pe mal gata să-i pun momeală și să i-o dau să arunce.


Nici nu ajung bine lângă momeală că cea mică mă strigă fiindcă "nu merge undița bine". Las lanseta, mă duc să văd ce are. Când colo ea de fapt prinsese un pește care trăgea, săracul, cu toată puterea de undiță. 

Prima captură a zilei

Binențeles că peștișorul a fost eliberat imediat după ședința foto. Cel mic s-a supărat, sora lui prinsese deja un pește, iar el nici măcar nu avea cu ce să pescuiască. Avea dreptate într-un fel, dacă se terminau peștii din Dunăre? Câteva minute mai târziu era și el la marginea apei cu lanseta în mână întrebând cam o dată pe minut cât mai dureayă până prinde ceva. 


După vreo jumătate de oră cea mică a abandonat această îndelitnicire în favoare unor sandwichuri, biscuiței disponibili la picnicul organizat sub pomi. Celălalt nimic, era în urmă cu producția, cum se putea ca sora lui (mai ales că ea era fată și el băiat) să prindă deja un pește, iar el nu?


La un moment dat am luat undița ei și stăteam și eu pe malul apei, doar-doar s-o nimeri ceva. Și cum stăteam așa vine cea mică și zice că mai vrea să pescuiască. Predau undița și mă duc să descurc firul lansetei, care tocmai se încurcase. Eram pe la jumătatea descurcării când cea mică începe să țipe că a prins un pește. Ne întoarcem spre ea, și da, am mai scos un pește din apă, chiar un pic mai mare decât primul!

A doua captură

Ședință foto, eliberare captură și fi-miu trece pe undiță, fiindcă e clar vina lansetei, iar cu undița se prind. Și avea dreptate: nu mult după ce a luat undița a prins un pește, cam la fel de mare ca cei prinși de sora lui, dar a scăpat înainte să-l aducă la mal. Și aici, dacă m-aș pricepe la pești și pescuit aș fi putut să spun ce pești am prins. La pomi mă pricep chiar mai mult decât la pești. 


Dar nu a mai durat prea mult și chiar a avut prima lui captură, și scoasă din apă. Nu mi-a venit să cred: era un pește mult prea mic să poată fi prins cu cârligele pe care le aveam, dar pe care el reușise să-l agațe de burtă cu cârligul! Și această nefericită victimă a pescuitului sportiv a fost eliberată, și pot spune că nu fusese agățat prea rău după felul în care a fugit când a ajuns în apă.

A doua și jumătate

Am mai stat, oricum, destul de mult și după aceea, chiar mai vroia să prindă unul, ca să o depășească pe sora lui (cel pe care nu-l scosese la mal îl numărase deja ca valid). Într-un târziu am pornit spre casă, din Cernavodă luând în piept coada spre București, coadă care cred că începea undeva spre Constanța, sau chiar mai departe.