Blestemul vocii

Fără să vreau am ajuns duminică după-amiază în fața unui televizor. Iar la televizor Vocea României. Iar la Vocea României: concurenți (cu juriul și prezentatorii nu am nimic... încă, și nici nu cred că o să am fiindcă nu mă uit la show).

Ce poate fi mai plăcut decât un concurent care îți dă ocazia să-l iei la pârât pe blog?

Poate să nu mă fi uitat la emisiune deloc...

Dar deviem de la subiect. Din câte îmi amintesc era un băiat român, care trăia prin Danemarca, care venise însoțit de părinți la concurs. A cântat, zice el, eu spun că nu (nu am voce, nu cânt, dar știu să ascult), dar nu s-a întors nimeni la el să-l bage în seamă.

Pentru cei care nu se uită la emisiune: sunt patru staruri care stau cu spatele la scenă, și dacă le place ce aud apasă un buton și scaunul se întoarce spre scenă și îl pot lua pe concurent în echipa lor. Dacă se întorc mai mulți, concurentul poate alege în echipa cui se duce.

Supărat nevoie mare, concurentul se întoarce în culise, la Bartoș și părinți, și spune ceva de genul: ”Îmi blestem fiindcă m-am născut în țara asta unde nu se poate face nimic”. 

Să știi că acum și eu aș blestema ziua în care te-ai născut în țara asta și ai crescut cu unu numărul idioților de pe aceste meleaguri. Dar nu te blestem, ești prea prost ca să înțelegi. Nici măcar nu mă chinui să-ți caut numele sau non-performanța pe net.