Puțină lingvistică

Dimineața, până bei ceaiul sau cafeaua, când ajungi mai devreme la birou, deschizi un mail, doua, câte ai de verificat și eventual un Facebook, să vezi ce mai zice lumea prin târg. Astăzi la Răzvan Roxin am găsit ”Puţină lingvistică pentru toţi !!! :)”. Am verificat cuvintele pe dexonline și apoi etimologia lor pe MyEthymology și se pare că - la cuvinte cel puțin - totul este în regulă. La restul nu comentez, dar presupun că sunt în regulă și ele.

Am inserat și unele mici comentarii, cu italice.


Oricât de neaoş ar părea, mujdei vine din franceză, de la mousse d’ail (spumă de usturoi). Deci nu se spune “mujdei de usturoi”... 
- dexonline indică must de ai, și pare mai logic să provină din regionalism românesc, decât din franceză

Cravata a fost iniţial croată, fiindcă o purtau mercenarii croaţi din armata lui Ludovic al XIII-lea, pe la o mie şase sute.

Şmecher vine din germană, de la Schmecker, care era degustătorul de vinuri. Aşa că dacă vrei să fi şmecher învaţă despre vinuri :)
- în germană schmecker înseamnă persoană cu gust rafinat; de aici până la ce a ajuns să însemne în română...

Chirpiciul vine tocmai din Persia, unde însemna cărămidă. Deci casele de chirpici sunt de cărămidă :)

A dezmierda vine din latină, de la dismerdare, adică "a şterge la fund". Pentru că mamele pruncilor lui Traian aşa-şi dovedeau afecţiunea. Deci doamnelor şi domnişoarelor nu îi mai rugaţi pe bărbaţi să vă dezmierde :))

Oraşul Giurgiu se chema pe vremuri San Giorgio, pentru că-l înfiinţaseră nişte genovezi aventuroşi care făceau comerţ pe Dunăre. Tot mai bine decât oraşul de vis-à-vis, care s-a transformat din Sexaginta Prista în Ruse.

Pogăcile (nişte turte foarte simple, rustice, din grâu sau mălai) au ajuns la noi prin austrieci, care le ziceau Pogatschen, dar se trag din focaccia italiană, care vine de la focus, care înseamnă mijloc, centru, buric. Buricul casei era cuptorul. Voilà.

Tradiţionala damigeană vine din franţuzescul damme-Jeanne, adică tanti Ioana. În Argentina i se zice şi acum dama Juana, în timp ce englezii au făcut-o demijohn, iar Vestul sălbatic a transformat-o în jimmyjohn.

Jobenul se cheamã joben fiindcă un nene pe nume Jobin îl vindea pe vremea când încă nu era limpede cum ar trebui să se cheme în româneşte. Memoria colectivã a avut de ales între numele pălărierului şi “ţilindru”, care sună ca pălăria. :)

Clanţa se cheamă clanţă fiindcă face “clanţ”. Serios. :)